Andrei Măcriş, Florin Grosu and Simona Elena Răvoianu

REZUMAT 

Scop. Scopul studiului constă în compararea rezultatelor şi stabilirea acurateţei metodelor de examinare clinică şi radiologică a limitei cervicale a restaurărilor protetice fixe.
Material şi metodă. În studiu au fost folosite o coroană metalo-ceramică şi două coroane integral metalice (un total de trei coroane). Au fost realizate bonturi protetice din răşină compozită fotopolimerizabilă, prin metoda directă, în interiorul coroanelor. Pentru obţinerea spaţierii în zona cervicală – cu o valoare de 30 de microni – s-a folosit folie de aluminiu cu grosime cunoscută (de 30 de microni) interpusă între fiecare bont şi fiecare coroană. S-au realizat 24 de radiografii: câte trei radiografii pentru fiecare valoare corespondentă de 30 de microni pentru care s-au realizat interpretări (0 = ideal, 30, 60, 90, 120, 150, 180 şi 210 microni). Radiografiile au fost obţinute printr-o metodă standardizată. Examinarea clinică a constat în plasarea fiecărei coroane pe un model de demonstraţie (Frasaco); evaluarea a fost realizată în puncte prestabilite şi marcate pe fiecare coroană (4 poziţii în zona cervicală), pentru fiecare valoare de 30 de microni. Examinarea radiologică a constat în urmărirea zonelor proximale cervicale, pentru fiecare valoare de 30 de microni. Ulterior, un număr de 40 de medici au evaluat coroanele şi radiografiile fără să cunoască valorile folosite pentru testare, iar rezultatele au fost înregistrate pe formulare.
Rezultate şi concluzii. Rezultatele pot fi comparate atât clinic, cât şi radiologic. Metoda de analiză radiologică prezintă o sensitivitate mai mare, în general. Valoarea de 60 de microni este acceptabilă din punct de vedere clinic, însă inacceptabilă din punct de vedere radiologic.

Cuvinte cheie: dehiscenţă marginală, limită cervicală, examinare clinică, examinare radiologică, lucrări fixe

Full text | PDF

Andrei Măcriş

REZUMAT 

Scop. Constă în realizarea unui studiu de tip „review“ în vederea stabilirii gradului de infiltraţie marginală coroborat cu dehiscenţa marginală la piesele protetice integral ceramice de mici dimensiuni – inlay-uri ceramice, prin urmărirea şi coroborarea rezultatelor obţinute prin deviaţia standard.
Material şi metodă. Studiul a fost realizat prin consultarea bazelor de date, căutarea realizându-se pe o perioadă limitată la 10 ani. După filtrarea rezultatelor s-a identificat un număr de 14 articole, iar în urma rafinării criteriilor de includere, s-au folosit doar două articole. S-a urmărit un număr de 3 cimenturi şi 4 sisteme adezive, în diferite asocieri. S-a observat evoluţia acestora la nivelul smalţului şi al dentinei. Au fost sintetizate valorile deviaţiei standard şi s-a urmărit variaţia acestui parametru în cadrul studiilor. Informaţiile au fost introduse în tabele şi comparate pe orizontală şi pe verticală. De asemenea, a fost realizată şi o comparaţie cu un sistem mixt, metalo-ceramic, fiind analizate valori propriu-zise ale dehiscenţelor marginale, ţinând cont ca în ambele studii a fost folosit acelaşi tip de masă ceramică.
Rezultate şi concluzii. Rezultatele observate au importanţă dublă: atât pentru relevanţa practică a folosirii inlay-rilor ceramice din punct de vedere clinic, dar şi în combinaţie cu diferite sisteme adezive, cât şi pentru folosirea rezultatelor în vederea realizării unui studiu de senzitivitate între diferite metode de investigaţie a adaptării marginale. Studiul a arătat că sistemele integral ceramice pot prezenta valori mai bune ale dehiscenţelor marginale faţă de sistemele mixte metalo-ceramice, deşi nu există metode uniforme ale studiilor citate în literatură, iar sistemele integral ceramice suferă modificări şi îmbunătăţiri permanente în timp. Cimentul RelyX ARC a prezentat valori scăzute ale infiltraţiei marginale, dar doar în combinaţie cu adezivul Single Bond. Cimentul Variolink II a prezentat valori scăzute ale infiltraţiei marginale, în general.

Cuvinte cheie: infiltraţie marginală, ciment adeziv, inlay ceramic, smalţ, dentină, dehiscenţă marginală

Full text | PDF

Andrei Măcriş, Cristina Teodora Preoteasa, Andrei Alexandru Iliescu and Irina Luca

REZUMAT 

Scop. Realizarea unui studiu de tip „systematic-review“ în vederea aprecierii gradului de rezistenţă al lucrărilor proteice fixe de unul şi trei elemente din ceramică zirconică.
Material şi metodă. Studiul a fost realizat prin interogarea bazelor de date indexate intenaţional, studiul limitându-se la analiza sistemului propriu-zis de ceramică zirconică. S-au identificat un număr de 21 de articole, s-au aplicat criterii de includere, în final selectându-se 4 articole. Studiile selectate includ punţi dentare de trei elemente din oxid de zirconiu şi coroane din dioxid de zirconiu. S-au analizat un număr de 65 de restaurări, din care 25 de restaurări realizate in vitro, respectiv 40 de restaurări realizate in vivo. Condiţiile identificate în cele patru studii au fost similare. Miezul de zirconiu a fost realizat utilizând tehnologia CAD/CAM. Capa ceramică a fost realizată din blocuri de dioxid de zirconiu stabilizat cu oxid de yttriu (Y-TZP). Sistemul integral ceramic folosit a fost cel bazat pe ceramică zirconică – Lava System 3M ESPE. Restaurările au fost cimentate cu ciment pe bază de răşină (Rely X Unicem – 3M ESPE). S-a urmărit gradul de fractură de la nivelul ceramicii şi de la nivelul miezului de zirconiu şi al ceramicii.
Rezultate şi concluzii. La nivelul ceramicii pentru sistemul CAD/CAM Y-TZP se constată că, la nivelul molarilor, aproape toate elementele au prezentat fractură, în timp ce la nivelul premolarilor, doar jumătate din elemente s-au fracturat. Pentru sistemul Lava 3M ESPE se constată o variaţie mai mică a gradului de fractură la nivelul ceramicii, pentru piesele protetice de trei elemente, în timp ce pentru analiza miezului de zirconiu şi a ceramicii nu există nici un element protetic afectat.

Cuvinte cheie: oxid de zirconiu, ceramică zirconică, fractura miezului de zirconiu, fractura ceramicii

Full text | PDF