Mihai A. Niculescu, Cătălin Popescu and Dan Păunescu

REZUMAT

Obiectiv. Studiul analizează deformaţiile structurii osoase periimplantare rezultate în timpul ancorajului fix pentru intruzie molară.

Material şi metodă. A fost creat un model de lucru prin scanare tridimensională şi computer tomograf volumetric, cât şi un miniimplant în elemente finite care au fost folosite pentru simularea intruziei molarului cu ancoraj pe miniimplanturi. S-au adoptat două moduri de aplicare a forţei: forţa de 224 g a fost aplicată pe molarul unu şi cea de 122 g pe fiecare miniimplant. Programul software ANSYS v11 a fost utilizat pentru prognozarea stării de efort-deformaţie din structura osoasă prin metoda elementelor finite.

Rezultate şi discuţii. Solicitările menţionate au generat valori maxime ale efortului osos periimplantar de 9,8 MPa corespunzător unor deformaţii cu valori de 890 microstrain şi respectiv al efortului periradicular al molarului unu de 2,5 MPa corespunzător deformaţiilor de 36 microstrain.

Concluzii. Metoda elementelor finite reprezintă un calcul matematic complex care permite obţinerea şi interpretarea datelor din modelul de lucru, date ce pot fi extrapolate în realitatea clinică. Datele obţinute în studiu au arătat, conform estimării efectelor biomecanice de remodelare a structurii osoase supuse solicitărilor mecanice, faptul că, periimplantar şi periradicular, forţele menţionate exercitate pe miniimplanturi au determinat valori ale deformaţiei osoase situate între intervalul de solicitare insuficientă şi cel de adaptare a remodelării osoase. Pentru a creşte relevanţa rezultatelor sunt necesare atât o investigare paraclinică mai performantă a pacientului şi mai orientată către transferul datelor de intrare spre model, cât şi o calibrare sporită a modelului în funcţie de răspunsul particular al fiecărui pacient.

Cuvinte cheie: modelarea în elemente finite, ancoraj ortodontic, miniimplant, mecanostatul lui Frost

Full text | PDF