MICSORAREA DIMENSIUNII VERTICALE IN TRATAMENTUL ORTODONTIC LA PACIENTII ADULTI – PREZENTAREA UNUI CAZ CLINIC

Ammar Bechnak, Ruxandra Cătălina Baltag and Dragoş Stanciu

REZUMAT 

Tratamentul ortodontic debutează prin diagnosticarea pacientului şi stabilirea disfuncţionalităţilor de ordin dentar, dar şi scheletic în cele trei planuri spaţiale. Dimensiunea orizontală este cel mai frecvent afectată, dar întotdeauna va fi implicată şi dimensiunea verticală, atât în poziţionarea maxilarelor, precum şi în cea a dinţilor. Estetica şi profilul pacientului sunt în directă corelaţie cu dimensiunea verticală. Decalajul în plan sagital la nivelul bazelor maxilare şi mandibulare la pacientul adult beneficiază de o terapie ortodontico-chirurgicală. Terapia ortodontică urmăreşte corectarea anomaliilor dentoalveolare şi realizarea congruenţei arcadelor cu sau fără extracţii, astfel încât, prin intervenţie chirurgicală, cele 2 segmente să fie într-o poziţie funcţională corectă. De multe ori, decalajul dintre cele 2 baze poate fi atât de mare încât redimensionarea mandibulară şi, eventual, repoziţionarea maxilară să fie la limita posibilităţilor chirurgicale.

Cuvinte cheie: dimensiune verticală, clasa a III-a Angle

Full text | PDF