Andrei Măcriş, Florin Grosu and Simona Elena Răvoianu

REZUMAT 

Scop. Scopul studiului constă în compararea rezultatelor şi stabilirea acurateţei metodelor de examinare clinică şi radiologică a limitei cervicale a restaurărilor protetice fixe.
Material şi metodă. În studiu au fost folosite o coroană metalo-ceramică şi două coroane integral metalice (un total de trei coroane). Au fost realizate bonturi protetice din răşină compozită fotopolimerizabilă, prin metoda directă, în interiorul coroanelor. Pentru obţinerea spaţierii în zona cervicală – cu o valoare de 30 de microni – s-a folosit folie de aluminiu cu grosime cunoscută (de 30 de microni) interpusă între fiecare bont şi fiecare coroană. S-au realizat 24 de radiografii: câte trei radiografii pentru fiecare valoare corespondentă de 30 de microni pentru care s-au realizat interpretări (0 = ideal, 30, 60, 90, 120, 150, 180 şi 210 microni). Radiografiile au fost obţinute printr-o metodă standardizată. Examinarea clinică a constat în plasarea fiecărei coroane pe un model de demonstraţie (Frasaco); evaluarea a fost realizată în puncte prestabilite şi marcate pe fiecare coroană (4 poziţii în zona cervicală), pentru fiecare valoare de 30 de microni. Examinarea radiologică a constat în urmărirea zonelor proximale cervicale, pentru fiecare valoare de 30 de microni. Ulterior, un număr de 40 de medici au evaluat coroanele şi radiografiile fără să cunoască valorile folosite pentru testare, iar rezultatele au fost înregistrate pe formulare.
Rezultate şi concluzii. Rezultatele pot fi comparate atât clinic, cât şi radiologic. Metoda de analiză radiologică prezintă o sensitivitate mai mare, în general. Valoarea de 60 de microni este acceptabilă din punct de vedere clinic, însă inacceptabilă din punct de vedere radiologic.

Cuvinte cheie: dehiscenţă marginală, limită cervicală, examinare clinică, examinare radiologică, lucrări fixe

Full text | PDF