Monica Voiculeanu, Andrei Iliescu, Bogdan Dimitriu and Mihaela Grigore

REZUMAT 

Leziunile cronice periradiculare de origine endodontică pot fi greu de diferenţiat de leziunile specifice din parodontitele cronice marginale. Aceste tipuri de leziuni parodontale au origine endodontică, însă deţin caracteristici histopatologice şi infecţios-inflamatorii similare cu cele din boala parodontală (inflamaţia aparatului de susţinere dentară). O leziune parodontală cu origine endodontică apare când agenţii patogeni, toxinele şi produşii de metabolism toxici de la nivelul spaţiului endodontic migrează prin foramenele apicale şi periradiculare. Astfel, apare un răspuns inflamator al ţesutului parodontal (apical şi marginal). Clinic şi radiologic se va surprinde o leziune parodontală de origine endodontică, periapicală, dar care se poate extinde de-a lungul suprafeţei radiculare, în cazul pluriradicularilor, incluzând zona de furcaţie. Afectarea ariei de furcaţie reprezintă una din provocările importante în terapia endodontică a dinţilor cu afectare parodontală.
Cazul clinic prezentat susţine importanţa secvenţei diagnostic, prognostic, plan de tratament şi menţinerea pentru 2 ani a unui molar inferior cu severă afectare parodontală. Leziunea endo-parodontală de natură endodontică implică afectarea parodonţiului apical, periradicular şi interradicular. Secvenţele clinice descriu importanţa etapei de diagnostic pentru configurarea prognosticului şi a planului terapeutic. În practica clinică, rezultatul terapiei endodontice adecvate confirmă, de regulă, diagnosticul preliminar al unei leziuni endoparodontale.
Rezultatele susţin importanţa unui diagnostic de acurateţe, de regulă, dificil de stabilit – leziunea primară endodontică cu afectarea secundară a ţesutului de susţinere se poate remite cu succes în urma unui tratament endodontic adecvat. Recuperarea suportului osos de la nivelul ariei de furcaţie este posibilă după terapia endodontică nonchirurgicală. Rezultatele sunt raportate la dimensiunea radiologică şi clinică. Cu siguranţă, analiza CBCT (tomografia computerizată cu fascicul conic) poate fi utilă pentru monitorizarea pe termen lung.

Cuvinte cheie: diagnostic, prognostic, analiză, sondare parodontală profundă, monitorizare, secvenţa (terapeutică), diagnostic diferenţial

Full text | PDF

Monica Voiculeanu, Andrei Iliescu, Bogdan Dimitriu and Mihaela Grigore

REZUMAT 

Leziunile endo-parodontale constituie o provocare pentru clinician, diagnosticul şi prognosticul dinţilor cu astfel de leziuni fiind, de cele mai multe ori, critice. Tratamentul şi prognosticul leziunilor endo-parodontale sunt condiţionate de etiologie şi de stabilirea unui diagnostic corect.
Introducere. Interdependenţa dintre cele două tipuri de patologie – endodontică şi parodontală presupune existenţa unor elemente biologice şi clinice evidente – semnificative pentru diagnostic, prognostic şi etape terapeutice. Uneori, leziunea periradiculară de origine endodontică nu poate fi diferenţiată de leziunea parodontală specifică. Diagnosticul corect poate fi greu de stabilit, existenţa unei fistule de origine endodontică putând mima afectarea parodontală primară. Leziunea de origine endodontică, cu afectare secundară parodontală (tip I), se poate confunda cu leziunea parodontală primară.
Prezentare de caz. Detaliile clinice prezentate îşi propun să demonstreze că leziunea primară endodontică cu afectarea parodontală consecutivă poate fi remisă cu succes prin terapia endodontică adecvată. În situaţia clinică prezentată, diagnosticul etiologic este cu atât mai dificil, cu cât sondarea parodontală este pozitivă şi profundă în mai mult de o zonă radiculară. Diagnosticul diferenţial este, de asemenea, dificil în contextul existenţei unei fistule de origine endodontică, care poate sugera afectarea parodontală primară. După stabilirea diagnosticului corect, recuperarea tisulară este posibilă doar în condiţiile terapiei endodontice adecvate (sterilizarea şi sigilarea sistemului endodontic). Rezultatul indică diagnosticul preliminar corect. Curând după terapia endodontică nonchirurgicală, statusul dintelui s-a normalizat, fără aplicarea terapiei parodontale.
Concluzii şi discuţii. Prognosticul depinde de stabilirea diagnosticului leziunii primare – endodontice sau parodontale. Leziunea endodontică primară cu afectare secundară parodontală (tip I) are, de regulă, un prognostic favorabil în urma terapiei endodontice nonchirurgicale. Leziunea endodontică primară care drenează la nivel parodontal obligă terapia endodontică în prima etapă (5). Terapia conservativă a acestui tip de leziune permite recuperarea ţesutului parodontal. Recuperarea tisulară într-o astfel de patologie este predictibilă.

Cuvinte cheie: leziune endo-parodontală, sindrom endo-parodontal, prognostic, leziune endodontică primară, sondare parodontală (PD), diagnostic, recuperare tisulară

Full text | PDF