Andrei Constantinovici, Mihaela Păuna, Oana Cella Andrei, Titus Farcasiu, Adriana Bisoc, Livia Alice Tănăsescu, Nicoleta Măru and Ionel Iosif

REZUMAT 

Obiective. Scopul acestui studiu a fost verificarea respectării curburii variaţiei cromatice a dinţilor naturali din zona frontală maxilară de către garniturile de dinţi artificiali, precum şi identificarea garniturilor care se apropie cel mai mult de această variaţie.

Materiale şi metodă. Un examinator fără deficit de percepţie vizuală şi cu experienţă în utilizarea spectrofotometrelor de uz introral a studiat din punct de vedere cromatic 8 garnituri de dinţi destinate înlocuirii grupului frontal maxilar. (13-23) Patru dintre acestea sunt garnituri de dinţi confecţionaţi din acrilat: Star Lux (Ruthinium Grup, Italia), Vita MTF (Vita, North America), Spofadent Plus (SpofaDent s.a, Cehia) şi Acry Rock (Ruthinium Grup, Italia), 2 garnituri sunt confecţionate din răşină compozită: Ivoclar Ivostar (Ivoclar Vivadent, Lichtenstein) şi Pigeon Summit (Pigeon Dental, China) şi 2 garnituri de dinţi ceramici: Vita Lumin Vacuum (Vita Zahnfabrik, Germania) şi Enta Ceram (Enta B.V., Olanda). Pentru fiecare dinte din fiecare garnitură s-au efectuat câte 5 măsurători cu aparatul Vita Easy Shade (Vita Zahnfabrik, Germania) şi s-au înregistrat valorile CIE L*a*b*. Rezultatele au fost comparate cu valorile medii obţinute la măsurarea dinţilor naturali. Pentru a calcula variaţia cromatică între diverse elemente de interes în acest studiu, s-a folosit formula consacrată pentru diferenţa relativă de culoare: (vezi articolul integral). (1)

Pentru fiecare garnitură de dinţi s-a observat variaţia culorii între fiecare doi dinţi vecini şi s-a raportat la variaţia culorii dintre perechea echivalentă de dinţi naturali. Diferenţa medie dintre natural şi artificial s-a raportat la valoarea ADA considerată ca limita perceptibilităţii cromatice a ochiului uman (2 unităţi).

Rezultate. S-a observat că anumite garnituri de dinţi, pentru anumite grupe de dinţi adiacenţi, au un comportament cromatic comparabil cu cel al dinţilor naturali în limitele perceptibilităţii vizuale, în timp ce altele nu. În cazul perechii 13/12, variaţia este imperceptibilă numai în 4 cazuri (Spofadent Plus, Star Lux, Vita Lumin Vacuum şi Ivoclar Ivostar), în cazul perechii 12/11 acest lucru se întâmplă în 5 cazuri (Star Lux, Spofadent Plus, Vita MTF, Pigeon Summit şi Vita Lumin Vacuum), pentru perechea 11/21 s-au obţinut 5 cazuri (Vita Lumin Vacuum, Acry Rock, Ivoclar Ivostar, Star Lux, Spofadent Plus), în cazul perechii 21/22 am găsit 5 cazuri (Spofadent Plus, Ivoclar Ivostar, Vita MTF, Acry Rock, Star Lux) şi niciun caz pentru perechea 22/23. În limitele acestui studiu am putut afirma că utilizarea garniturii Spofadent Plus duce la obţinerea unor rezultate cromatice cu o variaţie cât mai apropiată de estetica dinţilor naturali.

Concluzii. Deşi sunt codificate cromatic la fel, garniturile de dinţi artificiali prezintă culori diferite, în funcţie de producător, indiferent de materialul din care sunt confecţionate. Comportamentul cromatic de la un dinte artificial la altul diferă, de asemenea, în funcţie de producător. Domeniul cromaticii dinţilor din garniturile artificiale necesită studiu suplimentar. Concluziile acestui experiment stabilesc o serie de direcţii generale ce pot fi urmate de studii ulterioare, mai aprofundate.

Cuvinte cheie: culoare dentară, variaţie cromatică, spectrofotometru, dinţi anteriori, dinţi artificiali

Full text | PDF

[pdf-embedder url="http://rjs.com.ro/articles/2015.4/Stoma_Nr-4_2015_Art-1.pdf"]

Andrei Constantinovici, Mihaela Păuna, Oana Cella Andrei, Titus Farcasiu and Ionel Iosif

REZUMAT

Obiective. Studiul de faţă urmăreşte modul în care culoarea dentară variază în cadrul grupului frontal maxilar. S-a urmărit, de asemenea, relaţia acestei variaţii cu vârsta pacienţilor.

Materiale şi metodă. Un examinator fără deficit de percepţie cromatică a studiat din punct de vedere cromatic grupul frontal maxilar (13-23) pentru 30 de pacienţi cu vârste cuprinse între 23 şi 34 de ani. Pentru fiecare dinte s-au înregistrat parametrii cromatici CIEL*a*b* cu ajutorul aparatului Vita Easy Shade (Vita Zahnfabrik – Germania). S-au calculat apoi diferenţele de culoare dintre perechile de dinţi vecini (13/12, 12/11, 11/21, 21/22, 22/23), conform formulei (vezi forma integrală a articolului). Ipoteza nulă, „Nu există o corelaţie relevantă statistic între vârstă şi variaţia cromatică în cadrul grupului frontal maxilar“, a fost verificată cu ajutorul testelor Pearson/Spearman. De asemenea, s-au efectuat calcule de regresie liniară din care reiese estimarea variaţiei cromatice în funcţie de vârstă. În limitele de vârstă ale lotului de sudiu s-au calculat estimarea de variaţie cromatică pentru vârsta minimă (23 de ani), maximă (34 de ani) şi medie (28,5 ani).

Rezultate. Corelaţiile arată că vârsta este semnificativ corelată cu diferenţele de culoare ale următoarelor perechi de dinţi: 13/12, 12/11 şi 22/23 (p < 0,05). În cazul celorlalte două perechi de dinţi analizate: 11/21 şi 21/22, corelaţia dintre vârstă şi variaţia cromatică nu este una relevantă statistic. În limitele relevanţei acestui studiu, se afirmă o tendinţă de uniformizare a culorii dentare între 12/11, 11/21, 21/22, diferenţele devenind imperceptibile ochiului uman (∆E<2) după vârsta de 33 de ani, în timp ce, în cazul caninilor, aceştia încep în jurul vârstei de 14-16 ani să se diferenţieze cromatic vizibil de incisivii vecini, diferenţele devenind din ce în ce mai importante odată cu vârsta.

Concluzii. Culoarea nu este distribuită uniform în grupul dentar frontal, iar variaţiile sunt dependente de vârsta pacienţilor. Ar trebui, prin urmare, căutate garnituri de dinţi artificiali care să respecte distribuţia culorii în grupul frontal la vârsta pacientului în momentul realizării restaurării.

Cuvinte cheie: culoare dentară, variaţie cromatică, spectofotometru, dinţi anteriori

Full text | PDF